Într-o lume cu AI, nu mai câștigă elevul care știe mai mult

Rezultatele PISA 2025 spun din nou ceva inconfortabil despre educația din România: elevii de 15 ani rămân sub media OECD la științe, matematică și citire. Dar dincolo de scoruri și clasamente, întrebarea importantă este alta:

Ce poate face un elev cu ceea ce a învățat?

PISA (The Programme for International Student Assessment) nu este un test clasic de memorare. OECD (Organisation for Economic Co-operation and Development) îl descrie ca pe o evaluare a felului în care elevii pot rezolva probleme complexe, gândi critic, comunica eficient și aplica ceea ce știu în situații reale. 

Iar aici apar cele mai mari semne de întrebare pentru România.

În 2025, doar 54% dintre elevii români au atins cel puțin nivelul minim de competență la științe, față de 74% media OECD. La matematică procentul a fost de 48%, față de 65% în OECD, iar la citire 52%, față de 69%. Și mai puțini ajung la nivelurile înalte de performanță: 2% la științe, 4% la matematică și doar 1% la citire. 

Aceste cifre contează nu pentru că toate școlile ar trebui să „pregătească pentru PISA”, ci pentru că testul măsoară exact acele competențe care devin tot mai importante într-o lume în care informația este abundentă și inteligența artificială poate genera un răspuns în câteva secunde.

Ce arată, de fapt, aceste rezultate

La citire, nivelurile superioare înseamnă mult mai mult decât a înțelege sensul unui text. Elevii trebuie să poată lucra cu texte lungi, idei abstracte și să distingă între fapt și opinie folosind indicii care nu sunt întotdeauna evidente. În România, doar 1% dintre elevii testați ating nivelul 5 sau mai sus, față de 6% media OECD. 

La matematică, performanța ridicată nu înseamnă doar să aplici corect o formulă. Elevii trebuie să poată modela situații complexe, compara strategii și decide care dintre ele funcționează cel mai bine. La științe, trebuie să poată aplica autonom cunoștințele în situații noi și nefamiliare. 

Cu alte cuvinte, problema nu este doar dacă elevii „știu materia”.

Problema este dacă pot: interpreta, analiza, compara, argumenta, verifica, transfera cunoștințele într-un context nou și schimba strategia atunci când prima soluție nu funcționează. 

Aici se află una dintre cele mai importante provocări ale educației românești.

Nici avantajul socio-economic nu rezolvă automat problema

Un aspect important al raportului este diferența mare dintre elevii avantajați și cei dezavantajați socio-economic. În România, diferența dintre cele două grupuri ajunge la 122 de puncte la științe, față de 85 de puncte în medie în țările OECD. 

Mai mult, statutul socio-economic explică 22% din variația performanței la științe în România, aproape dublu față de media OECD, de 12%. 

Asta arată două lucruri simultan.

Primul: sistemul rămâne profund inegal.

Al doilea: chiar și atunci când un copil are acces la mai multe resurse, nu este suficient să îi oferim doar mai mult conținut, mai multe teme sau mai multe ore de pregătire.

Calitatea învățării contează.

Ce se schimbă într-o lume cu AI

Această discuție devine și mai importantă acum. OECD arată că performanțele la citire și matematică au scăzut puternic la nivel internațional în ultimul deceniu, iar competențele afectate includ exact unele dintre cele mai importante într-o lume dominată de AI: evaluarea informației, realizarea de conexiuni între surse și gândirea critică asupra a ceea ce citim. 

Până de curând, unul dintre avantajele unui elev bun era că știa mai multe. Astăzi, accesul la informație este aproape instantaneu.

Întrebarea devine: poți să judeci dacă informația este bună? Poți să o pui în context? Poți să o folosești? Poți să formulezi o întrebare mai bună?

Aici se schimbă și rolul școlii.

De ce am ales Cambridge la Knowledge International School

La Knowledge Tree International School, unul dintre motivele pentru care am ales traseul Cambridge International este tocmai această schimbare de perspectivă.

Cambridge nu definește un elev bun doar prin volumul de informație acumulat. Cele cinci Cambridge Learner Attributes sunt: confident, responsible, reflective, innovative și engaged. Ele descriu elevi care lucrează critic cu informații și idei, își asumă propriul proces de învățare, reflectează asupra lui, aplică ceea ce știu în situații noi și rămân curioși și implicați. 

În Cambridge Global Perspectives, această abordare devine și mai concretă prin șase competențe dezvoltate explicit: research, analysis, evaluation, reflection, collaboration și communication. 

Asta înseamnă că un elev nu este încurajat doar să găsească un răspuns.

Este încurajat să întrebe: „De unde vine informația?”„Este sursa credibilă?”„Există o altă perspectivă?” „Ce dovezi susțin concluzia?”„Pot să explic de ce cred asta?”„Ce se schimbă dacă apar date noi?”

Acestea sunt întrebări academice, dar sunt și întrebări esențiale pentru viață.

Cambridge nu înseamnă doar „mai greu”

Este ușor să reducem ideea de curriculum britanic la o etichetă: mai greu, mai competitiv, mai internațional. Pentru noi, diferența relevantă este alta. Rigoarea nu înseamnă neapărat mai mult volum - înseamnă mai multă profunzime.

Nu doar să știi ci și să aplici.

Nu doar să răspunzi, dar să poți argumenta.

Nu doar să urmezi o metodă cunoscută, ci să alegi o strategie într-o situație nouă.

Nu doar să primești feedback, dar să și poți reflecat și să ajustezi ceea ce faci.

Cambridge International pune accent pe exact acest tip de elev: unul capabil să lucreze cu idei proprii și cu ideile altora, să își asume învățarea și să răspundă flexibil unor provocări noi. 

Ce aduce Knowledge Tree în plus

La școala noastră, modul în care folosim Cambridge se leagă de câteva principii: personalizarea învățării, relația apropiată dintre mentor și copil, siguranța emoțională, reflecția, feedbackul și parteneriatul cu familia.

Ce ar trebui să învățăm din PISA

PISA 2025 nu ar trebui citit doar ca încă un clasament în care România apare sub media OECD. Ar trebui citit ca un semnal despre ceea ce alegem să exersăm în școală, zi după zi.

Dacă elevii petrec ani întregi rezolvând probleme-tip, vor deveni buni la probleme-tip. Dacă învață să citească pentru a găsi „răspunsul corect”, vor căuta răspunsul corect. Dar dacă îi punem constant în situația de a analiza, argumenta, cerceta, compara perspective, lucra cu date, reflecta și găsi soluții noi, construim alt tip de competență.

Iar aceasta este probabil una dintre cele mai importante investiții pe care o școală o poate face astăzi.

Nu știm exact cum va arăta lumea profesională peste 10 sau 20 de ani. Știm însă că elevii vor avea nevoie să continue să învețe, să poată lucra cu informația, nu doar să o acumuleze. Să poată gândi atunci când răspunsul nu este deja în manual și să aibă suficientă încredere intelectuală încât să pună o întrebare bună chiar și atunci când nu cunosc încă răspunsul.

Pentru că într-o lume în care informația este peste tot, avantajul real nu mai este să știi mai mult - este să știi ce să faci cu ceea ce știi.